Sunt multe momente in care fizic nu ai nimic si cu toate astea ai bori... Greata...Greata de locuri... Greatza de aer... Greata de alcool... Greatza de tigari... Greata de mancare... Greata de apartament... Greata de parc... Greata de vara... Greata de praf... Greata de mizerie... Greata de frumos... Greata de urat... Greata de barbati... Greata de femei... Greata de viata...
Nu mi-e greata de ploaie si copii.
Si nu mi-e greata de cuvant
RăspundețiȘtergereHai sa-ti spun o poveste.....
RăspundețiȘtergereEra odata o familie. Un el, o ea si un copil. S-or fi iubit la inceput, probabil, dar dupa o vreme au inceput sa se certe. Copilul auzea, vedea. Unoeri se-ascundea dupa usa, alteori incepea sa planga si sa-mpinga cu mainile in tata cand acesta ajungea acasa. Pana la urma, parintii au divortat. Dupa momentele acelea, cel mic a inceput sa voreasca din ce in ce mai putin, pana s-a-nchis in lumea lui si n-a mai scos un cuvant.
Innebunita, mama l-a dus la doctori. A mers la primul - acela a dat din umeri, la al doilea- la fel, la al treilea... Intr-un final, cineva i-a pus un diagnostic: autism.
Se-ntampla in urma cu peste 15 ani. Era ca si cum ai vorbi acum de cea de-a patra dimensiune. Mama a ramas singura sa lupte cu boala. A cautat leacuri.. n-a gasit, a cerut ajutor... n-a primit. Nu exista tratament - cel putin terapia nu era diosponibila in Romania decat pesntru foarte multi bani.. peste o suta de milioane pe luna, ani intregi. Nu existau scoli pentru copilul ei, iar in invatamantul de masa nu era acceptat.
Acum, Vicentiu are 19 ani. Nu poate sa vorbeasca, nu merge singur la toaleta, nu mananca singur. Uneori, de multe ori, are crize. Scoate sunete nearticulate, loveşte, zgarie, musca. E deja mai puternic decat mama lui, mai solid. Si mama e tot singura...
Acum cativa ani, femeia a inceput sa se simta rau. A mers la medic, intr-un final, a facut analizele ....Cancer la san. A urmat chimioterapie, dar nu pana la capat. A renuntat pentru ca Vicentiu avea nevoie de ea. Nu ramamsese nimeni sa-i poarte de grija. Erau singuri.
A dus boala pe picioare...
O vreme. Cu putine saptamani in urma, i-a fost din nou rau. A facut analize.... Metastaza...la oase...Psihic, e la pamant. Ii e groaza nu ca n-o sa mai fie, ci ca, dupa aceea, de copilul ei nu va mai avea grija nimeni. Pe scurt, scenariul adultilor (celor peste 18 ani) cu autism e acesta: Daca nu mai au familie, sunt internati la un spital de boli psihice. In Craiova, asta inseamna Poiana Mare. Vrea apa, dar bea numai minerala. Nu vorbeste. Nu stie sa comunice. Asistentul ii aduce apa, dar nu minerala. Dar el din aia vrea, altfel nu bea. Dar ii e sete. Va plange, va face o criza. I se vor administra medicamente de calmare. Apoi i se face foame...
Si de aceea, mamei ii e frica sa moara....
Asa.... acum astept sa-mi povestesti de greata ta de viata...
RăspundețiȘtergereClara (ca sa stii cu cine vorbesti :D)
Dap, acum mi-e si mai greata... :(
RăspundețiȘtergereCe-i drept, asteptam contrariul... adica asteptam sa...sa-ti fie rusine ca te plangi, cand n-ai motive s-o faci. Asteptam sa-ntelegi ca pe tine nu te doare nimic, dar esti scarbit, in timp ce altora li se prabuseste lumea insa nu-si permit sa le fie sila.... sau greata...
RăspundețiȘtergereBa!!! Vrei doi pumni??? Sau ti-i dai tu?
Vreau doi pumni... :(
RăspundețiȘtergere::))) Bea o votca....doua, trei.. pana se face lumina... Haide, zau, ce-o fi asta???
RăspundețiȘtergere