Pana cand viata ne va desparti - 4

"Caldura mare" in Antarctica de pretutindeni... Un pinguin si-o morsa imparteau aceeasi banchiza. Amandoi zburau chiar daca nici unul nu zboara, pescuiau impreuna si imparteau aceleasi ierni geroase...
Intr-o seara polara stabiliesera sa pescuiasca impreuna. Morsa a ramas prinsa pana tarziu la intalnirea morselor din banchizele de pretutindeni si nicaieri, iar pinguinul  se simtea abandonat... Cand a ajuns pe banchiza... aceasta sa crapat in doua bucati albe si reci care plutesc separat in noapte... Mai apuca sa-l auda pe pinguinul din celalata parte spunand "Am crezut ca esti altfel de morsa..."
O morsa statea pe banchiza ei zarind zilnic la orizont banchiza pinguinului... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

Ma-ta are cratima, mama n-are cratima!

Pana cand viata ne va desparti...

 Asta era prin 2009... Acum... sa vedem ce va iesi!

Pana cand viata ne va desparti - 1

Doi cocostarci stateau de vorba mentinandu-si echilibrul prin mutarea centrului de greutate pe un sigur picior. Apa nu-i adanca, doar un pic tulbure... Un pic mai departe broscoii isi fac numarul de seara umflandu-si gumele mestecate bine...
-M-am saturat sa stau aici sa miros balta asta imputita. Nimeni nu face nimic pe balta asta. Am alte aspiratii, vreau sa vad si alte balti. De fapt, vreau sa cunosc si alte balti, nu doar sa le vad. Sa pescuiesc in alte balti mai curate, cu broscoi mai civilizati...
-Dar mai sunt si alti cocostarci aici care sunt la fel, putem face curat impreuna, putem aranja balta asta sa fie cea mai curata balta, putem educa broscoii astia umflati... si celelalte vietzuitoare... Putem face si pui...
-Care sa traiasca in aceeasi balta... deah... Eu am zburat. Si-si muta centrul de greutate luandu-si zborul!
Un singur cocostarc statea de vorba. Cu el. Isi mai schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul. "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." 

Pana cand viata ne va desparti - 2

O padure. Multe vietuitoare populau aceasta padure: unele mai dragute, altele mai putin. Unele mai competente, altele... din contra. Si tot asa...
Intre acestea o veverita aduna de dimineata pana seara toate epitetele pozitive la fel cum aduna alune. Si nu numai asa. Prin modul in care vedea lumea, celelalte vietuitoare ale padurii si cum ii ajuta. Era o veverita cu suflet bun... O alta veverita (deosebita doar prin modul in care arata) ii face intr-o zi o propunere: de a aduna impreuna tot. Ciudat. Era exact ceea ce-si dorea veverita noastra, dar oferta este refuzata. Mai mult se retrage in scorbura ei...
O veverita statea atarnata de o aluna inca verde... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

Pana cand viata ne va desparti - 3

Scoala de toamna a melcilor rapizi. Primul curs. Harmalaie. Fiecare melc alerga care-ncotro pentru a avea cea mai buna vizibilitate la spech-ul tinut de oratorul cel batran. Un melc din alta zona folclorica se opreste, isi rasuceste casa si zice:
- E liber aici?
- E...
Si-au melcuit mult timp de-atunci...
Scoala de vara a melcilor rapizi. Melcul suna, suna, suna... Nimic. Apoi trimite altfel de semnale fara sa stie ce s-a intamplat de fapt. De atunci fiecare si-a carat casa in alta parte.
"Asta insemana pana cand viata ne va desparti"...

 

Despre prietenie...

Multe lucruri le realizezi atunci cand nu le mai ai...sau nu le mai ai aproape... 

Ciudat este faptul ca prietenia este sau nu este, dar am descoperit ca poate avea mai multe forme de a fi: a fi acum mai departe! :) Poate ca devenise si obisnuinta de a vedea un prieten aproape zilnic, iar acum stii ca nu va mai fi asa... ca nu veti mai manca impreuna, bea latte-ul (fara cofeina :P) asa de des, incuraja, certa, glumi, sfatui... toate lucrurile bune... la fel de des...

Cand s-a construit asta? In ani... Inca din prima zi. Chiar prima ora. Cand s-a terminat asta? Niciodata.
Drum bun!


PS: A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. (Nichita Stanescu)