Foamea de cultura din Oltenia face victime...

"Hmmm tu! ete la el, cat tupeu! baaaaaaaaaa! tu crezi ca acum incerc sa aflu ce faceti si unde va duceti?? Te inseli. Da' mi se face si mie pofta de altceva decat de doua cinematografe cate sunt in Cv si de un teatru....Ete, azi, spre exemplu, se deschise o expozitie despre reptile....sau cu, nu stiu.... altceva nu se mai intampla... stiu, nu ma tine nimeni legata in orasul asta. Bine. O sa trimit mai rar. Linkuri. Si intrebari. da' daca nu intreb o sa para ca nu ma intereseaza...Iar de interesat ma intereseaza si nu prea in masura in care eu nu particip... Intelegi ceva? Hai, lasa-ma-n pace, ca ma obosesti! Huuuuuuuuuo!!!!!

Si raie esti tu! Scrie pe blog!"

Gata. Am scris. :)

Monociclu - nu roata de rezerva...

Ma oglindeam in geamul masinii... geam cu amprente ale degetelor ce parca ar fi vrut sa mangaie pe aripi fluturi imaginari care apoi sa se scuture precum "bang"-ul facut de zane... si sa dispara...

Dincolo de geam se oglindeau felinarele in lac. Ca si cum ar fi curs de pe mal spre centrul lui, creand punti de lumina pe care sa evadezi cu bicicleta avantat din aleile parcului...

Dincolo de lac se aprinse un bec.

Este farul de la monociclul ce nu a vrut sa fie roata de rezerva a niciunei biciclete...

Cronica scurta a unei infrangeri...

Nu vei putea simti in intregime (in Romania) ideea de fan-atism fotbalistic decat daca vezi un meci cu suporterii Universitatii Craiova…

Si nu este de ajuns sa-l vezi cu ei, ci sa-l simti cu ei…sa canti cu ei, sa-ti luceasca ochii ca lor (incetosati de fumul barurilor si de berile cerute din automatism – pentru ca nimic altceva nu-i mai intereseaza decat meciul echipe lor)… sa ajungi sa strigi cand iese mingea in out “ noi, noi!”… sa-ti smulgi parul din cap la ratarile uriase ale lui Dina… “Aleeeeagaaaa Dinaaaaaaa”… sa bati in masa tot meciul ca in toba atunci cand mergi pe stadion… sa dai fuga inapoi cu “ea” nescuturata :) atunci cand din toaleta se aud strigate de bucurie…sa aplauzi ca Tavi fiecare efort sau sa zici ca un bosorog “bine, bah!” la interventiile cu “suflet si trup” ale jucatorului alb-albastru…

Craiova se leaga ca echipa… una limitata de “limitele care nu tind la infinit” ale fiecarui jucator al ei, una fara experienta meciurilor tari pentru ca acesti “copii” au crescut, dar in mediocritatea ultimelor sezoane… una ai caror atacanti/mijocasi nu se regasesc in primii executanti ai loviturilor de la 11 m… una careia ii lipsesc acesti atacanti (hai, Florine, ca e nevoie de tine!)… una din care a iesit in evidenta bine Gaman, dar presiunea l-a lovit si pe el in final… dar se leaga si asta sperie.

Ca si finalitate, meciul a fost pierdut! Insa e nevoie de rabdare (putin caracteristica oltenilor fierbinti) si de intariri. Sperante sunt. Si asta face sa creasca tensiunea fan-atismului alb-albastru!

“De bucurie rar avuram parte, in unele duminici pe la nunti…” (continuati voi!)

Semnat: fan-ul altei echipe

Respect

"Draga Marcel,

Ieri am terminat primul meu marathon in 5h 20min. Primii 32 km au fost placere, alergati fara a simti niciun fel de efort. Evident antrenamentele si-au facut efectul. Au urmat insa alti 6 km care au fost pur si simplu durere. Aici a intervenit dorinta de a nu abandona. Urmatorii 2 km au fost ok, iar ultimii 2 km i-am dus cu crampe musculare la ambele picioare. Dar déjà finish-ul era aproape...

Si cum vedeti si din poza de la finish a meritat.

Urmatorul marathon va fi anul viitor.

Zi senina,

Mugur"

Marti treisprezece...

Soarele murmura trimitand cateva raze calde pe chipul meu...

Stateam fata-n fata ca de atatea ori in ultimul an, mult mai rar decat la inceputul lui, inceput petrecut intro seara de... marti treisprezece...

Fotografii se derulau interminabil ca si cum ai pune un film sa treaca printre noi - poza cu poza: concert... gatit... baut... fumat... schiat... zambet... somn... "cuibarit"... vin fiert... mic dejun... bicicleta... imbratisari... parcuri... plaja... valuri... cort... prieteni... drumuri... imbratisari din nou... dusuri... cald... frig... ceai... avion... vulcani... temeri... sex... ciocolata... inghetata... zambet din nou... mancare... leneveala... vin... zambet din nou...

Ca si acum. :)

Nu uitasem de acea zi de marti treisprezece, doar nu am aratato... Nu sunt superstitios. Am preferat sa ma bucur de aceste frame-uri si de zambetul molipsitor al amestecului spontan de femeie si copil...

... doar ca nu am vazut Parisul...

Femeia, barbatul si... chimia (15)

Femeia vrea luna de pe cer, dar nu ar pune mana sa-ti tina scara...

O auzi spunand ca vrea un barbat care s-o protejeze, s-o stranga-n brate, sa-i faca somnul linistit, s-o surprinda, s-o iubeasca, sa-i aduca flori, s-o plimbe, s-o trezeasca tarziu...linistit si placut, s-o futa...s-o...s-o... Si cand da peste unul...nu-i place! "Ce vrei, fata, daca nu-l iubesc! Nu exista chimia aia...stii tu!" "Da, fata, daca-ti place mai mult fizica, n-ai ce-i face..."

Partea proasta? Si barbatii sunt la fel...

Noroc cu cealalta parte de barbati si femei care fac cu randul la tinut scara si la luat luna de pe cer, altfel am fi o specie pe cale de disparitie....

Bucuria...

Bucuria este unul din putinele lucruri pe care, daca-l imparti...se inmulteste...

Este un ravas pe care l-am deschis astazi. Puteam sa-l iau, dar dupa ce l-am citit l-am pus la loc. E un fel de a imparti bucuria si cu altcineva care va citi acest ravas.

Pentru mine bucuria celorlati este un mod de a ma hrani cu bucurie... Nu o singura data am spus "imi dai si mie un zambet" sau "iti sta bine asa, dar de o mie de ori mai bine cand zambesti"...

Dupa care m-ai sunat tu...

PS: Nu poate cineva sa zambeasca in locul tau, va zambi cel mult in locul lui... la fel cum altcineva nu va putea suferi in locul tau! ;)