Din trairile unui participant la Triathlon Challange...

Toamna la mare…

Ai putea spune ca am mers acolo sa vad spuma din furia valurilor sau firisoarele de nisip rotite ametitor pe plaja…ori pescarusii ce plutesc in cautarea hranei fara sa dea din aripi de parca ar fi dintr-o fotografie…scoicile aduse din belsug pe mal…briza ce-ti raceste obrazul mai bine decat un after shave… sau luminile vapoarelor din zare noaptea, pe fundalul liniilor albe ale valurilor ce vin spre tine sau a punctelor albe ce stau inerte deasupra ta…

Nu spun ca nu merita sa mergi sa vezi asta! Mergi, este fantastica marea si toamna!

***

Toamna la mare…11 septembrie 2010… Triathlon Challenge…

Am ajuns cu o zi inainte, putin dupa pranz, impreuna cu restul echipei de stafeta New Old Boys, nerabdator sa aflu detaliile participarii de a doua zi. La Iaky, mai pe seara, vanzoleala mare, intram in posesia chitului pentru participare (numere, stickere, etc)…229… Deschiderea si prezentarea … destul de ambigue…de parca m-as fi nascut in Mamaia sau as fi fan Mamaia (nu Vama Veche, 2 Mai, Vadu ;)…) ca sa stiu unde este La butoaie sau alte nume pe care le-am si uitat…(dar sa trecem peste partea de organizare care ar fi putut fi mai buna)… In plus, participam prima data la un concurs de acest gen!

Primul tremur a fost cand s-a raspuns la intrebarea “cati participanti sunt?”…”se apropie de 500!” Al doilea a fost cand s-a anuntat marirea km de parcurs: aproape 25 (in loc de 20) la bicicleta (mai ales ca aici “instrumentul nostru” nu era tocmai stralucit) si cu 500 m la alergare - aici nu era nici o problema, daca genunchiul meu drept urma sa fie ok…

Am plecat pe jos pre hotelul nostru pentru a vedea si un pic din traseu… Acolo am socializat cu restul stafetelor ce reprezentau compania noastra…am stat de taina, ne-am incurajat si am plecat la culcare spre miezul noptii cu gandul la cursa de a doua zi…

8.00 Micul dejun rapid…usor…am plecat…la locul faptei puhoi de lume se aduna… ne-am reperat standul, am lasat bicicleta si am incercat sa intelegem cam ce aveam de facut…

10.00 S-a dat alarma! Concurentii de la inot erau rugati sa merga spre locul de start… Cristi se echipase pana la urma in neopren cu toate ca nu stiam daca il va ajuta sau incomoda…

10.15 “Poc” …si pistolul a dat startul cursei… ma invarteam ca un leu in cusca… nu puteam sa mai observ pe nimeni cu toate ca ne venisera sustinatori de la Pitesti (multumesc Alin&co pentru suport)…incercam sa-l reperez in cursa, dar era ca si cum as vrea sa aleg o furnica din cateva sute…au inceput sa termine inotul primii concurenti… l-am vazut la un moment dat si am strigat la Calin sa se pregateasca… terminase foarte bine cursa, dar nu putea alerga spre stand…oricum suntem in grafic…

10.30 Calin plecase in proba de bicicleta… Cristi se resimtea dupa efort, lipsa de antrenament vorbea… Incerc sa ma incalzesc cercetand din cand in cand starea inotatorului nostru… estimam vreo 45 de minute…

11.15 (aproximativ, cred ca un pic trecut) Pleca ultimul schimb al primei echipe din companie… Clocotesc… imi pregatesc genunchiul masandul usor… ma incalzesc in continuare… Nu mai am stare…Schimba si a doua echipa din companie…si a treia… déjà obiectivul nostru (sau al meu?) era ratat… Hai, Calineeeeeeeee!....

11.30 (trecut…) Apare… o zbughesc si-i iau numarul de la gat, batem palma si-o iau la fuga… nu stiam nici ce tactica sa mai adopt: sa-mi pastrez ritmul pe care ma antrenasem sau sa incerc sa recuperez cat mai mult? Am ales a doua varianta cu toate ca ma deruta traseul – nu stiam pana unde alerg exact ca sa ma pot doza… primul depasit! Este ca si cum ai servi un as la tenis! Urmatorul obiectiv? Concurentul din fata mea!... Ma enerveaza numarul asta, imi tot cade! Inca un as! ;) Merg bine… primesc o sticla cu apa, imi ud buzele si mi-o torn in cap… mai departe mai depasim un concurent-doi… nu pot sa beau in timp ce alerg, asa ca ma opresc, iau doua guri de Gatorade si arunc sticla… Zaresc un tricou alb in fata, deci un concurent din companie (eram al patrulea in acel moment)! Accelerarea s-a produs inainte sa iau decizia ca trebuie sa-l depasesc! Gata unul… In urmatorul km a fost gata si al doilea, dar prima echipa déjà facuse intoarcerea…iar eu mai aveam…;(  Intorc. Estimam ca in cateva minunte prima echipa din companie va termina asa ca nu imi ramanea decat sa intrec cat mai multi alti concurenti. Si asta am facut. M-a “taiat” spatele brusc si m-a fortat sa ma opresc, iar concurentul pe care tocmai il depasisem si-a reluat locul…ma masez usor 10 metri si reiau… il salut din alergare! ;) Mai depasim cativa…si Finish-ul ala nu se mai vede! Imi scot plasturele de la genunchi si-l arunc la cosul de pe un stalp… Vad sfarsitul! Al cursei! Nu al meu! Cateva sute de metri in care am mai intrecut 2 concurenti (ultimul s-a lasat greu - revenind, dar am accelarat destul de mult pe final) Intru in ultima suta… “Hai, Marcel!” Il reperez pe Alin in public! Facea poze! Gata! Am terminat. Primesc o sticla de apa, o medalie si timpul final pe stafeta … Sunt bine. Sunt multumit. (Pe aia cu “se putea si mai bine” o stiti, asa ca n-o mai spun…)

A fost o experienta fantastica! A fost fantastic sa vezi copiii aia ( in jur de 10 ani) care fac toate probele (mai mici, dar toate...) sau persoane la 50-60 de ani care fac acelasi lucru! A fost fantastic sa aplaud si sa incurajez colegii din companie cu care ma intalneam pe traseu (cu majoritatea m-am cunoscut in aceste zile).

Bravo baieti! Multumesc pentru efort si daruire! Eu ma antrenez si pentru anul viitor! ;)
Mergeti si faceti sport!

***

Dimineata urmatoare am iesit la alergat pe plaja, apoi o baie in suparata mare! Ai putea spune ca am mers acolo sa vad spuma din furia valurilor sau...
Mai sunt multe de povestit, dar mai pastram si pentru povestile de la bere! ;)

***

Rezultatele? Locul 22 la stafeta Corporate Challenge, locul 2 intre echipele din companie, iar timpul meu la 5500 m 00:28:24... mediocru... :(