Magarul impaturi coala scrisa, isi netezi urechile, trase aer in piept, urmat de un oftat. Relua coala si citi...
"Draga mea paricopitata inciulinata,
Chiar daca de 3 zile caut sa-ti aud glasul tremurat, sa-ti vad mersul leganat si ochii de jad, metempsihotic vorbind, metamorfoza ta trancedentala din ultimii incomensurabili 3 ani m-a facut sa renunt...
Onixul belciugului a reprezentat pocnetul pistolului care da start probei de fuga viteza de responsabilitate in concursul de paśtere viteza sincron pe tapsanul de la marginea orasului.
Mi-e dor sa-ti netezesc blana... Asta m-a facut sa ma transform din lupul falnic ce urla la luna pljna in magar neramforsat pe vecie...
Gandul ca am fi putut obtine o urmasa mayasa superior paricopitata prin aportul de gena s-a dus cu prima pala de vant tomnatic...
Iti doresc liniste si un tapsan asa cum l-ai visat...
Al tau,
Donkey"
Mai trase aer in piept... Inchise coala... O deschise din nou, lua pixul violet, taie tot si scrise sub "deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." Si adormi. Pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu