sâmbătă, 1 septembrie 2012

Pana cand viata ne va desparti...


 Asta era prin 2009... Acum... sa vedem ce va iesi!

Pana cand viata ne va desparti - 1

Doi cocostarci stateau de vorba mentinandu-si echilibrul prin mutarea centrului de greutate pe un sigur picior. Apa nu-i adanca, doar un pic tulbure... Un pic mai departe broscoii isi fac numarul de seara umflandu-si gumele mestecate bine...
-M-am saturat sa stau aici sa miros balta asta imputita. Nimeni nu face nimic pe balta asta. Am alte aspiratii, vreau sa vad si alte balti. De fapt, vreau sa cunosc si alte balti, nu doar sa le vad. Sa pescuiesc in alte balti mai curate, cu broscoi mai civilizati...
-Dar mai sunt si alti cocostarci aici care sunt la fel, putem face curat impreuna, putem aranja balta asta sa fie cea mai curata balta, putem educa broscoii astia umflati... si celelalte vietzuitoare... Putem face si pui...
-Care sa traiasca in aceeasi balta... deah... Eu am zburat. Si-si muta centrul de greutate luandu-si zborul!
Un singur cocostarc statea de vorba. Cu el. Isi mai schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul. "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." 

Pana cand viata ne va desparti - 2

O padure. Multe vietuitoare populau aceasta padure: unele mai dragute, altele mai putin. Unele mai competente, altele... din contra. Si tot asa...
Intre acestea o veverita aduna de dimineata pana seara toate epitetele pozitive la fel cum aduna alune. Si nu numai asa. Prin modul in care vedea lumea, celelalte vietuitoare ale padurii si cum ii ajuta. Era o veverita cu suflet bun... O alta veverita (deosebita doar prin modul in care arata) ii face intr-o zi o propunere: de a aduna impreuna tot. Ciudat. Era exact ceea ce-si dorea veverita noastra, dar oferta este refuzata. Mai mult se retrage in scorbura ei...
O veverita statea atarnata de o aluna inca verde... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

Pana cand viata ne va desparti - 3

Scoala de toamna a melcilor rapizi. Primul curs. Harmalaie. Fiecare melc alerga care-ncotro pentru a avea cea mai buna vizibilitate la spech-ul tinut de oratorul cel batran. Un melc din alta zona folclorica se opreste, isi rasuceste casa si zice:
- E liber aici?
- E...
Si-au melcuit mult timp de-atunci...
Scoala de vara a melcilor rapizi. Melcul suna, suna, suna... Nimic. Apoi trimite altfel de semnale fara sa stie ce s-a intamplat de fapt. De atunci fiecare si-a carat casa in alta parte.
"Asta insemana pana cand viata ne va desparti"...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu