Se afișează postările cu eticheta Reverberatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Reverberatii. Afișați toate postările

marți, 5 august 2014

Femeia ca drog...

... "este o substanta care afecteaza direct creierul si sitemul nervos,  schimba sentimentele, dispozitia si gandirea, perceptia si/sau starea de constiinta, modificand imaginea realitatii inconjuratoare. Interactiunea se transforma in obicei..."

Sunt tipuri diferite: de la puternice la usoare, in diferite forme si marimi, mai dese sau mai rare, accesibile sau imposibil de atins, dar toate actioneaza ca un sistem de recompensa a creierului. Mai mica sau mai mare.

Dau doua tipuri de dependenta: psihica (povestea cu eliberarea dopaminei si serotoninei) si fizica (sevrajul... aparut la limitarea interactiunii).

Nu, nu vorbim despre drog, doar am schimbat primul cuvant si parca nu s a schimbat intelesul textului. Vorbim despre "femeie".

Sunt ferm convins ca s-ar potrivi mai multe cuvinte. Eu insa prefer acest "drog"!
Mai ales daca are ochii verzi.

joi, 31 iulie 2014

Mugur de zambet

Din soare totul s-a nascut
Precum din soare totul iar renaste,
Mi-e dor de floarea ce-a cazut
Si dor imi e de-un mugur ce se naste...

miercuri, 5 septembrie 2012

Pana cand viata ne va desparti - 4

"Caldura mare" in Antarctica de pretutindeni... Un pinguin si-o morsa imparteau aceeasi banchiza. Amandoi zburau chiar daca nici unul nu zboara, pescuiau impreuna si imparteau aceleasi ierni geroase...
Intr-o seara polara stabiliesera sa pescuiasca impreuna. Morsa a ramas prinsa pana tarziu la intalnirea morselor din banchizele de pretutindeni si nicaieri, iar pinguinul  se simtea abandonat... Cand a ajuns pe banchiza... aceasta sa crapat in doua bucati albe si reci care plutesc separat in noapte... Mai apuca sa-l auda pe pinguinul din celalata parte spunand "Am crezut ca esti altfel de morsa..."
O morsa statea pe banchiza ei zarind zilnic la orizont banchiza pinguinului... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Ma-ta are cratima, mama n-are cratima!


Pana cand viata ne va desparti...


 Asta era prin 2009... Acum... sa vedem ce va iesi!

Pana cand viata ne va desparti - 1

Doi cocostarci stateau de vorba mentinandu-si echilibrul prin mutarea centrului de greutate pe un sigur picior. Apa nu-i adanca, doar un pic tulbure... Un pic mai departe broscoii isi fac numarul de seara umflandu-si gumele mestecate bine...
-M-am saturat sa stau aici sa miros balta asta imputita. Nimeni nu face nimic pe balta asta. Am alte aspiratii, vreau sa vad si alte balti. De fapt, vreau sa cunosc si alte balti, nu doar sa le vad. Sa pescuiesc in alte balti mai curate, cu broscoi mai civilizati...
-Dar mai sunt si alti cocostarci aici care sunt la fel, putem face curat impreuna, putem aranja balta asta sa fie cea mai curata balta, putem educa broscoii astia umflati... si celelalte vietzuitoare... Putem face si pui...
-Care sa traiasca in aceeasi balta... deah... Eu am zburat. Si-si muta centrul de greutate luandu-si zborul!
Un singur cocostarc statea de vorba. Cu el. Isi mai schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul. "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." 

Pana cand viata ne va desparti - 2

O padure. Multe vietuitoare populau aceasta padure: unele mai dragute, altele mai putin. Unele mai competente, altele... din contra. Si tot asa...
Intre acestea o veverita aduna de dimineata pana seara toate epitetele pozitive la fel cum aduna alune. Si nu numai asa. Prin modul in care vedea lumea, celelalte vietuitoare ale padurii si cum ii ajuta. Era o veverita cu suflet bun... O alta veverita (deosebita doar prin modul in care arata) ii face intr-o zi o propunere: de a aduna impreuna tot. Ciudat. Era exact ceea ce-si dorea veverita noastra, dar oferta este refuzata. Mai mult se retrage in scorbura ei...
O veverita statea atarnata de o aluna inca verde... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

Pana cand viata ne va desparti - 3

Scoala de toamna a melcilor rapizi. Primul curs. Harmalaie. Fiecare melc alerga care-ncotro pentru a avea cea mai buna vizibilitate la spech-ul tinut de oratorul cel batran. Un melc din alta zona folclorica se opreste, isi rasuceste casa si zice:
- E liber aici?
- E...
Si-au melcuit mult timp de-atunci...
Scoala de vara a melcilor rapizi. Melcul suna, suna, suna... Nimic. Apoi trimite altfel de semnale fara sa stie ce s-a intamplat de fapt. De atunci fiecare si-a carat casa in alta parte.
"Asta insemana pana cand viata ne va desparti"...

marți, 15 noiembrie 2011

Idei de revelion...


Party pe un bloc, felinare, globulete…
Road trip, muzica preferata…sampanie
“Artificii in doi” – un hotel premium, muzica in surdina, sampanie…
Cacealma la domiciliu, seara de poker pe ne/dazbracate
Revelion in aer – zbor fix la miezul noptii
Inchiriaza o rulota si du-o pe malul marii…
Bal mascat la domiciliu/alta locatie
O cabana rupta de lume
Hotelul de gheata de la Balea
Petrecere la piscina…costume de baie…

Mai spuneti si voi altele... mai stiti?

vineri, 6 mai 2011

Te-ai culcat vreodata omida sa te trezesti fluture?

Numere. Asta imi vin in cap. Si modul meu de a merge pe crengi ca sa rontai frunze. Ma tarasc. Imi car corpul pufos  unduindu-l... Am ochii mari pentru a vedea cele mai apetisante frunze. Le numar de la distanta: o frunza verde, doua frunze verzi, trei frunze verzi, patru... Asta am facut si ieri! M-am saturat de scoarta asta putreda si roasa de copac. Fac acelasi lucru zi de zi. Merg pe crengi si rontai frunze. Maine ar trebui sa fie ziua in care va fi altfel. O simt. Maine ar trebui sa... Mi-e frig si deja e intuneric...ma invelesc cu mine si ma bag la somn. Ciudat. Nu ma mai opresc din invelit! E un frig continuu ce m-a cuprins. Ma rasucesc...
Adorm.
Visez flori. Multe flori, un lan de flori in care imi pierd culoarea. Culoarea? Culorile! Stralucesc in lumina calda a soarelui ce ma rasfata si a adierii ce ma poarta... Aterizez pe faimoase trambuline inconjurate de petale... Pe langa mine zumzaie colegele cu ac in fund. Harnice. Dar nu asa de zambitoare ca mine!
Adorm mai profund.
Ma invelesc mai bine si astept dimineata mea de excelenta. Ma iau in brate si ma rasucesc...
Dorm.
Ma trezesc si-mi intind aripile...

vineri, 25 martie 2011

Un post despre... nu stiu, o sa vedem despre ce iese!

Sa incepem!
Hm...
Hm...Hm...
Se vede ca nu am mai scris de mult! Halal inspiratie! Stai inchis intr-un paralelipiped ermetic si pari liber... precum pisoiasul la pestele din bol tanjesti sa "bagi gherutza" si sa apuci vremea frumoasa de afara... sa simti adierea vantului printre mustati... sa alergi in jurul cozii sau dupa un ghmotoc de caltzi pentru ca gheme nu se mai fac de mult...

As vedea un film... sa zicem "Biutiful"... (nu stiu de ce vreau fix acest film, bine ca nu am ajuns sa-mi doresc sa vad "clasicele" de care se mira Oana ca nu le-am vazut pana acum...)

As sta intins la soare intr-un sezlong... Mai vrea cineva? Si un cocktail! si o briza... si un val... Un pai, va rog, vreau sa fac bule in cocktail!

As mai...manca cirese! yummyyyyyy! Din alea mari, carnoase! 2kile! sau nu, nu! Din acelea negre, amarui... vai papilele mele se bucura! Degeaba. :(

Si as ... sta de vorba cu Robi! Si am face concurs care stie mai multe capitale ale lumii...si le-am vizita impreuna... si as incepe cu Praga... si am juca si fotbal ... ;)

Si as... putea scrie pana maine ce as mai vrea...dori...placea...

miercuri, 1 decembrie 2010

Un altfel de 1 Decembrie....

Desteapta-te romane! Si nici nu ne desteptam, nici nu ne trezim!

1 Decembrie ar trebui sa reprezinte ziua in care toata lumea simte ceva “romaneste”… In afara de paradele militare nu-mi sare nimic in ochi de acest gen.  poate doar amintirile ce le vor retrezi politicienii la inghesuiala depunerii coroanelor..
Sau poate nu mai simt eu… Voi?

De fapt nici nu-mi dau seama cum ar trebui sa fie ziua de maine … Sa fie datorita faptului ca romanul nu  mai are timp sa se gandeasca la altceva decat la jobul care tremura, pensia sau salariul care scade, la preturile care cresc, la ratele datorate bancii, la  cozonac sau ce-o sa puna pe masa de sarbatori… la nuiaua de la Mos Nicolae… la lemnele sobei pentru iarna ce-o sa apara si-o sa ne ia din nou pe nepregatite pentru ca in decembrie… ninge.

Ce inseamna de fapt ziua nationala? Inseamna ca presedintele tarii nu este in tara, ci in Kazahstan la summit-ul OSCE unde va aborda problema Transnistriei (reintregirea neamului?)… Presedintele Obama si  poporul Statelor Unite felicita poporul roman cu ocazia Zilei Nationale… Pentru ce-l felicita? Ok, presdintele a trimis acest mesaj pentru ca era trecut intr-un calendar de evenimente, dar cati americani stiu ca este Ziua Nationala a Romaniei? Inseamna sa cantam “desteapta-te romane” (daca nu-l stim, nu-I nimic, dam din buze ca la fotbal…), sa uram culorile rosu, alb, verde? De ce? Sa punem pe blog/facebook/twiter/hi5/…steagul in diverse forme sau mesaje de adeziune la “mandria de a fi roman”. Cu ce te incalzeste ca esti roman si nu german sau cambodjian? Suntem superiori? De aia ne incurajam tot timpul cu “destepata-te romane” si nici nu ne desteptam, nici nu ne trezim…  

Ani la rand am fost mandru sa arborez steagul rosu-galben-albastru pe care l-am catarat in varful catargului atunci cand eram pionier… l-am trimis scolii unde  am invatat pentru a-l inlocui pe cel rupt de ploi, vanturi si ars de soare… Acum nu inteleg de ce faceam asta. E o zi oarecare. Ma voi destepta mai tarziu, apoi as vrea sa merg sa le fac fotografii unor tancuri,… sau poate va ninge si va mai acoperi din mizerie…

Nu-ti spun “la multi ani, romane” pentru ca asta ar insemna la multi ani in aceeasi stare! 
Sau este doar starea mea?

miercuri, 17 noiembrie 2010

Monociclu - nu roata de rezerva...

Ma oglindeam in geamul masinii... geam cu amprente ale degetelor ce parca ar fi vrut sa mangaie pe aripi fluturi imaginari care apoi sa se scuture precum "bang"-ul facut de zane... si sa dispara...

Dincolo de geam se oglindeau felinarele in lac. Ca si cum ar fi curs de pe mal spre centrul lui, creand punti de lumina pe care sa evadezi cu bicicleta avantat din aleile parcului...

Dincolo de lac se aprinse un bec.

Este farul de la monociclul ce nu a vrut sa fie roata de rezerva a niciunei biciclete...

duminică, 17 octombrie 2010

Marti treisprezece...

Soarele murmura trimitand cateva raze calde pe chipul meu...
Stateam fata-n fata ca de atatea ori in ultimul an, mult mai rar decat la inceputul lui, inceput petrecut intro seara de... marti treisprezece...
Fotografii se derulau interminabil ca si cum ai pune un film sa treaca printre noi - poza cu poza: concert... gatit... baut... fumat... schiat... zambet... somn... "cuibarit"... vin fiert... mic dejun... bicicleta... imbratisari... parcuri... plaja... valuri... cort... prieteni... drumuri... imbratisari din nou... dusuri... cald... frig... ceai... avion... vulcani... temeri... sex... ciocolata... inghetata... zambet din nou... mancare... leneveala... vin... zambet din nou...
Ca si acum. :)
Nu uitasem de acea zi de marti treisprezece, doar nu am aratato... Nu sunt superstitios. Am preferat sa ma bucur de aceste frame-uri si de zambetul molipsitor al amestecului spontan de femeie si copil...





... doar ca nu am vazut Parisul...

joi, 16 septembrie 2010

Nu ma-ntreba...



Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa fara sa spui nimic, nici un cuvant
Vreau sa ma simt la tine acasa, sa n-aud frunzele cum zboara in vant
Invaluita in straie de culcare aseaza-mi-te alaturea in gand
Si deapana mereu fara incetare, sa n-aud frunzele sub pasi cum gem.

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa fara sa spui nimic, nici un cuvant
Vreau sa ma simt la tine acasa, sa nu simt frunzele cum zboara in vant
Pazeste-ma in calea ta de vasta, urgia toamnei care bantuie
Si nu ma intreba in noaptea asta de ce ma inspaimanta frunzele...

marți, 10 august 2010

Ziduri...



Ridicam ziduri 'nalte intre noi,
Ca sa sapam sub ele mai apoi
Si s-asteptam navalnicele ploi
Sa spele zidurile-noroite...si pe noi...

miercuri, 4 august 2010

Restul e tacere...

Ploua. Ropote strabat prin fereastra intredeschisa jucandu-se cu urechea interna… caldura crease picuri ca de roua pe spatele dezgolit; sau ca si cum ploaia ar fi strabatut fereastra, iar corpul gol ar fi stat sub norul stors ca un burete de o mana uriasa…

Racoarea patrunde pe aceeasi fereastra intredeschisa… Este o lupta intre dorinte… dorinta de a iesi si a alerga prin ploaie, dorinta de dormi incontinuare, dorinta de a ramane in vis si a continua sa stai sub norii storsi de o mana… dorinta de a rupe fermoarele si a amesteca culorile… dorinta de a veghea alt somn… dorinta de a ameti un pahar de vin rosu savurandu-i aroma pe melodia unui oras indepartat…

Restul? E tacere.