Se afișează postările cu eticheta Povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Povesti. Afișați toate postările

sâmbătă, 16 august 2014

Buna dimineata...mea!


Stateam in hamac langa gardul de sarma impletita ce ma despartea de cele 10 randuri de rosii si cateva de ardei ale gradinii vecinilor pe care nu i vazusem niciodata... (totul pare destul de bio, cu buruieni de 10 cm crescute de jur imprejur.) cand se apropie un domn cam la 70 ani, cu niste jeansi 3 sferturi deschisi la culoare, peste cureaua carora se revarsau 3 randuri de piei ce acum jumatate de secol acopereau niste muschi fermi cu siguranta... bustul gol statea la umbra unei sepci albastre cu cozoroc lung si steagul italiei la tampla... se opreste in dreptul meu si, ignorand castile pe care le avea in urechi, saluta militareste in deplina liniste. Inspecta gradina. Ii raspund politicos cu un salut similar din hamac, chiar daca pe mine m au alergat cativa ani cei din armata si nu m au prins. Ajuns in dreptul rosiilor, o alege pe cea mai coapta si mare dintre ele, face 7 pasi de urias batran spre mine si mi o intinde peste gardul de sarma impletita (si doua randuri de sarma ghimpata) vorbind din priviri... Ii multumesc cu o inclinare a capului.
El isi continua inspectia si eu balansul in hamac. Impreuna cu bio-rosia mea...
Pe care o voi sacrifica si aduce ofranda lui Zamolxe sau zeului lor (sa l notam cu X sau cu Tzatziki) pentru a alunga spiritele rele de ieri cand am luat in talpa o tulpina de trandafir cu vreo 20 de tepi, m am julit pana la sange intr o inclestare titanica pentru o minge pe plaja, am facut o contractura musculara la gamba dreapta de piciorul arata ca un buzdugan...inca ceva ce nu pot nota aici, dar raspund in particular...  Si mi a stat in gat. Un os. Dintr o scorpina buna. Inca sta...

Lasati dracu papusa aia voo-doo la o parte sa mi priasca si mie Mithosul!

A fost o noapte agitata.

Buna dimineata mea!

marți, 5 august 2014

Femeia ca drog...

... "este o substanta care afecteaza direct creierul si sitemul nervos,  schimba sentimentele, dispozitia si gandirea, perceptia si/sau starea de constiinta, modificand imaginea realitatii inconjuratoare. Interactiunea se transforma in obicei..."

Sunt tipuri diferite: de la puternice la usoare, in diferite forme si marimi, mai dese sau mai rare, accesibile sau imposibil de atins, dar toate actioneaza ca un sistem de recompensa a creierului. Mai mica sau mai mare.

Dau doua tipuri de dependenta: psihica (povestea cu eliberarea dopaminei si serotoninei) si fizica (sevrajul... aparut la limitarea interactiunii).

Nu, nu vorbim despre drog, doar am schimbat primul cuvant si parca nu s a schimbat intelesul textului. Vorbim despre "femeie".

Sunt ferm convins ca s-ar potrivi mai multe cuvinte. Eu insa prefer acest "drog"!
Mai ales daca are ochii verzi.

joi, 31 iulie 2014

Mugur de zambet

Din soare totul s-a nascut
Precum din soare totul iar renaste,
Mi-e dor de floarea ce-a cazut
Si dor imi e de-un mugur ce se naste...

duminică, 29 decembrie 2013

Rezolutii

Noapte. Un ochi de geam 50/70 deasupra patului... Stau intins si privesc stelele cum tremura. Probabil de frig. Din cand in cand vantul mai baga in cadru fumul alburiu al cosului din apropiere ca atunci cand faceam fotografii fumand...
Se vad bine stelele! Cati - de pe Pamant si nu numai - or sta asa privind stelele si intrebandu-se cum stau ele agatate acolo... Si cine le-a pus? E relaxant. Chiar daca nu ai toate raspunsurile.
Imi iau si eu o fereastra de-asta pentru mansarda! Apoi si mansarda ca sa am la ce s-o alipesc... Un pat... Nu, nu, un hamac! Pe tine. Si niste stele! Din astea care sa se uite la noi asa cum ma uit eu acum la ele... 
Sau pictez un tablou cu toate! 
Clar e un loc bun pentru rezolutii!

joi, 19 septembrie 2013

Pana cand viata ne va desparti - 5


Magarul impaturi coala scrisa, isi netezi urechile, trase aer in piept, urmat de un oftat. Relua coala si citi...
"Draga mea paricopitata inciulinata,
Chiar daca de 3 zile caut sa-ti aud glasul tremurat, sa-ti vad mersul leganat si ochii de jad, metempsihotic vorbind, metamorfoza ta trancedentala din ultimii incomensurabili 3 ani m-a facut sa renunt...
 Onixul belciugului a reprezentat pocnetul pistolului care da start probei de fuga viteza de responsabilitate in concursul de paśtere viteza sincron pe tapsanul de la marginea orasului. 
Mi-e dor sa-ti netezesc blana... Asta m-a facut sa ma transform din lupul falnic ce urla la luna pljna in magar neramforsat pe vecie...
Gandul ca am fi putut obtine o urmasa mayasa superior paricopitata prin aportul de gena s-a dus cu prima pala de vant tomnatic...
Iti doresc liniste si un tapsan asa cum l-ai visat...
Al tau,
Donkey"
Mai trase aer in piept... Inchise coala... O deschise din nou, lua pixul violet, taie tot si scrise sub "deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." Si adormi. Pentru totdeauna.

sâmbătă, 10 august 2013

Ulita copilariei


Ma indreptam agale catre masina-mi lasata printre sutele din parcare... Damn, iar n-am fost atent exact unde am lasat-o! Trebuie sa fie undeva ai... Iat-o! Imi corectasem traiectoria cand un pusti la vreo 10-11 ani se pune in fata mea si-mi spune: 
- Cumparati-mi, va rog, si mie o carte!
Fain. Uite un om interesat de cultura! Dar cand ma uit...avea 3 carti in brate si voia sa le vanda de fapt, adica sa cumpar o carte de la el... Deci nu-l intereseaza educatia. Dezamagit il intreb:
- Cine te trimite sa vinzi carti?
- Nimeni, domnule, eu!
- Ai citit cartile astea?
- Nu, domnule!
- Si atunci de ce le vinzi? Ti le cumpar dupa ce le citesti!
Am deschis masina, am intrat... Apoi m-am razgandit brusc:
- Pustiule! Vino incoa! Stii sa citesti?
- Da, domnule! Am invatat la centru...
- Ce carti ai?
- Pai... Acestea! 
Si le rasfira ca pe un evantai... Am auzit doar al doilea titlu...
- "Ulita copilariei"...
- ... de Ionel Teodoreanu. Ai zis ca n-ai citit-o... Uite cum facem: ti-o cumpar pe asta! Cu o conditie! Sa promiti ca o citesti!
Si ii dau inapoi cartea pe care o cumparasem. Cu mainile tremurande o apuca si o baga imediat in rucsacel!
- Da, domnule, promit s-o citesc! Promit!
M-am asezat in scaun sa pornesc... Sper s-o citeasca! Si sa-l ajute cand va fi mare sa porneasca in cautarea ulitei, fiind "cel de pe urma din copiii de odinioara", la fel ca autorul... care nu a mai gasit-o niciodata...

sâmbătă, 3 august 2013

Surprins de liber

N-am mai scris de mult. Nu stiu ce m-a apucat si nici ce voi scrie. Despre ce vreti? Dati-mi o tema! Libertate? Ok...
Cand te-ai simtit ultima data liber? Liber sa faci ce vrei, sa spui ce vrei cui vrei...sa simti ce vrei cand...simti... Nu, nu, liber pe bune! Stiu ca se spune ca suntem "liberi", traim intr-o tara "libera", avem "libertatea" de a spune ce crezi... Kkt. (Sunt liber sa scriu cum vreau) Liberul ala din suflet! Cand vrei sa-i spui vacii care mugeste ca sta o ora la coada pentru o radiografie fara programare:"du-te-n ma'ta!"! Liber sa scoti bazuka la taximetristul care si-a anuntat terminarea cafelei aruncand paharul de plastic in sus dand "cox" Loganului... Liber sa privesti in ochii, sa-ti bata inima cu putere si sa nu fii bolnav...liber sa...
Atunci cand vrei sa detii tot controlul si planifici totul...planifica si sa fii surprins de liber!
Gata.

miercuri, 5 septembrie 2012

Pana cand viata ne va desparti - 4

"Caldura mare" in Antarctica de pretutindeni... Un pinguin si-o morsa imparteau aceeasi banchiza. Amandoi zburau chiar daca nici unul nu zboara, pescuiau impreuna si imparteau aceleasi ierni geroase...
Intr-o seara polara stabiliesera sa pescuiasca impreuna. Morsa a ramas prinsa pana tarziu la intalnirea morselor din banchizele de pretutindeni si nicaieri, iar pinguinul  se simtea abandonat... Cand a ajuns pe banchiza... aceasta sa crapat in doua bucati albe si reci care plutesc separat in noapte... Mai apuca sa-l auda pe pinguinul din celalata parte spunand "Am crezut ca esti altfel de morsa..."
O morsa statea pe banchiza ei zarind zilnic la orizont banchiza pinguinului... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Pana cand viata ne va desparti...


 Asta era prin 2009... Acum... sa vedem ce va iesi!

Pana cand viata ne va desparti - 1

Doi cocostarci stateau de vorba mentinandu-si echilibrul prin mutarea centrului de greutate pe un sigur picior. Apa nu-i adanca, doar un pic tulbure... Un pic mai departe broscoii isi fac numarul de seara umflandu-si gumele mestecate bine...
-M-am saturat sa stau aici sa miros balta asta imputita. Nimeni nu face nimic pe balta asta. Am alte aspiratii, vreau sa vad si alte balti. De fapt, vreau sa cunosc si alte balti, nu doar sa le vad. Sa pescuiesc in alte balti mai curate, cu broscoi mai civilizati...
-Dar mai sunt si alti cocostarci aici care sunt la fel, putem face curat impreuna, putem aranja balta asta sa fie cea mai curata balta, putem educa broscoii astia umflati... si celelalte vietzuitoare... Putem face si pui...
-Care sa traiasca in aceeasi balta... deah... Eu am zburat. Si-si muta centrul de greutate luandu-si zborul!
Un singur cocostarc statea de vorba. Cu el. Isi mai schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul. "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..." 

Pana cand viata ne va desparti - 2

O padure. Multe vietuitoare populau aceasta padure: unele mai dragute, altele mai putin. Unele mai competente, altele... din contra. Si tot asa...
Intre acestea o veverita aduna de dimineata pana seara toate epitetele pozitive la fel cum aduna alune. Si nu numai asa. Prin modul in care vedea lumea, celelalte vietuitoare ale padurii si cum ii ajuta. Era o veverita cu suflet bun... O alta veverita (deosebita doar prin modul in care arata) ii face intr-o zi o propunere: de a aduna impreuna tot. Ciudat. Era exact ceea ce-si dorea veverita noastra, dar oferta este refuzata. Mai mult se retrage in scorbura ei...
O veverita statea atarnata de o aluna inca verde... "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

Pana cand viata ne va desparti - 3

Scoala de toamna a melcilor rapizi. Primul curs. Harmalaie. Fiecare melc alerga care-ncotro pentru a avea cea mai buna vizibilitate la spech-ul tinut de oratorul cel batran. Un melc din alta zona folclorica se opreste, isi rasuceste casa si zice:
- E liber aici?
- E...
Si-au melcuit mult timp de-atunci...
Scoala de vara a melcilor rapizi. Melcul suna, suna, suna... Nimic. Apoi trimite altfel de semnale fara sa stie ce s-a intamplat de fapt. De atunci fiecare si-a carat casa in alta parte.
"Asta insemana pana cand viata ne va desparti"...

vineri, 6 mai 2011

Te-ai culcat vreodata omida sa te trezesti fluture?

Numere. Asta imi vin in cap. Si modul meu de a merge pe crengi ca sa rontai frunze. Ma tarasc. Imi car corpul pufos  unduindu-l... Am ochii mari pentru a vedea cele mai apetisante frunze. Le numar de la distanta: o frunza verde, doua frunze verzi, trei frunze verzi, patru... Asta am facut si ieri! M-am saturat de scoarta asta putreda si roasa de copac. Fac acelasi lucru zi de zi. Merg pe crengi si rontai frunze. Maine ar trebui sa fie ziua in care va fi altfel. O simt. Maine ar trebui sa... Mi-e frig si deja e intuneric...ma invelesc cu mine si ma bag la somn. Ciudat. Nu ma mai opresc din invelit! E un frig continuu ce m-a cuprins. Ma rasucesc...
Adorm.
Visez flori. Multe flori, un lan de flori in care imi pierd culoarea. Culoarea? Culorile! Stralucesc in lumina calda a soarelui ce ma rasfata si a adierii ce ma poarta... Aterizez pe faimoase trambuline inconjurate de petale... Pe langa mine zumzaie colegele cu ac in fund. Harnice. Dar nu asa de zambitoare ca mine!
Adorm mai profund.
Ma invelesc mai bine si astept dimineata mea de excelenta. Ma iau in brate si ma rasucesc...
Dorm.
Ma trezesc si-mi intind aripile...

miercuri, 17 noiembrie 2010

Monociclu - nu roata de rezerva...

Ma oglindeam in geamul masinii... geam cu amprente ale degetelor ce parca ar fi vrut sa mangaie pe aripi fluturi imaginari care apoi sa se scuture precum "bang"-ul facut de zane... si sa dispara...

Dincolo de geam se oglindeau felinarele in lac. Ca si cum ar fi curs de pe mal spre centrul lui, creand punti de lumina pe care sa evadezi cu bicicleta avantat din aleile parcului...

Dincolo de lac se aprinse un bec.

Este farul de la monociclul ce nu a vrut sa fie roata de rezerva a niciunei biciclete...

duminică, 17 octombrie 2010

Marti treisprezece...

Soarele murmura trimitand cateva raze calde pe chipul meu...
Stateam fata-n fata ca de atatea ori in ultimul an, mult mai rar decat la inceputul lui, inceput petrecut intro seara de... marti treisprezece...
Fotografii se derulau interminabil ca si cum ai pune un film sa treaca printre noi - poza cu poza: concert... gatit... baut... fumat... schiat... zambet... somn... "cuibarit"... vin fiert... mic dejun... bicicleta... imbratisari... parcuri... plaja... valuri... cort... prieteni... drumuri... imbratisari din nou... dusuri... cald... frig... ceai... avion... vulcani... temeri... sex... ciocolata... inghetata... zambet din nou... mancare... leneveala... vin... zambet din nou...
Ca si acum. :)
Nu uitasem de acea zi de marti treisprezece, doar nu am aratato... Nu sunt superstitios. Am preferat sa ma bucur de aceste frame-uri si de zambetul molipsitor al amestecului spontan de femeie si copil...





... doar ca nu am vazut Parisul...

marți, 5 octombrie 2010

Femeia, barbatul si... chimia (15)

Femeia vrea luna de pe cer, dar nu ar pune mana sa-ti tina scara...
O auzi spunand ca vrea un barbat care s-o protejeze, s-o stranga-n brate, sa-i faca somnul linistit, s-o surprinda, s-o iubeasca, sa-i aduca flori, s-o plimbe, s-o trezeasca tarziu...linistit si placut, s-o futa...s-o...s-o... Si cand da peste unul...nu-i place! "Ce vrei, fata, daca nu-l iubesc! Nu exista chimia aia...stii tu!" "Da, fata, daca-ti place mai mult fizica, n-ai ce-i face..."
Partea proasta? Si barbatii sunt la fel...
Noroc cu cealalta parte de barbati si femei care fac cu randul la tinut scara si la luat luna de pe cer, altfel am fi o specie pe cale de disparitie....

duminică, 26 septembrie 2010

Bucuria...

Bucuria este unul din putinele lucruri pe care, daca-l imparti...se inmulteste...
Este un ravas pe care l-am deschis astazi. Puteam sa-l iau, dar dupa ce l-am citit l-am pus la loc. E un fel de a imparti bucuria si cu altcineva care va citi acest ravas.
Pentru mine bucuria celorlati este un mod de a ma hrani cu bucurie... Nu o singura data am spus "imi dai si mie un zambet" sau "iti sta bine asa, dar de o mie de ori mai bine cand zambesti"...
Dupa care m-ai sunat tu...

PS: Nu poate cineva sa zambeasca in locul tau, va zambi cel mult in locul lui... la fel cum altcineva nu va putea suferi in locul tau! ;)

marți, 10 august 2010

Ziduri...



Ridicam ziduri 'nalte intre noi,
Ca sa sapam sub ele mai apoi
Si s-asteptam navalnicele ploi
Sa spele zidurile-noroite...si pe noi...

miercuri, 4 august 2010

Restul e tacere...

Ploua. Ropote strabat prin fereastra intredeschisa jucandu-se cu urechea interna… caldura crease picuri ca de roua pe spatele dezgolit; sau ca si cum ploaia ar fi strabatut fereastra, iar corpul gol ar fi stat sub norul stors ca un burete de o mana uriasa…

Racoarea patrunde pe aceeasi fereastra intredeschisa… Este o lupta intre dorinte… dorinta de a iesi si a alerga prin ploaie, dorinta de dormi incontinuare, dorinta de a ramane in vis si a continua sa stai sub norii storsi de o mana… dorinta de a rupe fermoarele si a amesteca culorile… dorinta de a veghea alt somn… dorinta de a ameti un pahar de vin rosu savurandu-i aroma pe melodia unui oras indepartat…

Restul? E tacere.